dispariţii inutile

O prietenă îmi spune că anumite lucruri se întâmplă în anumite momente tocmai pentru a ne învăţa ceva. În cazul de faţă, blocajul meu e nerezolvabil în orice situaţie şi rezolvabil doar cu o anumită condiţie - să dispară din peisaj motivul acestui blocaj. O persoană care nu înţelege de ce fac ceea ce fac, nu vrea să accepte că lucrurile sunt aşa cum le vezi, nu aşa cum ai vrea să fie, că foarte des întâmplă chestia aia naşpa cu "adevărul e întotdeauna la mijloc".
O altă prietenă îmi spune de ceva timp că "nu e nici o schimbare". În viaţa mea, în scrisul meu. Unde văd eu schimbarea, ce-ar trebui să conţină ea? Dacă aş da curs imaginaţiei, aş pune toporul pe tot ce înseamnă azi certitudine, pentru mine: pe idei, pe oameni, pe tot decorul aparent care mă înconjoară. Şi-atunci unde aş fi, te întreb? În mijlocul realului sau al imaginarului?

Bună întrebare! :)