lenea

fragment dintr-o scrisoare care nu-şi mai aşteaptă destinatarul:

„Mi-e lene. Mi-e lene să fac curat, să fac ordine în hârtii, să mă trezesc dimineaţa, să-mi sun prietenii, să caut lucrurile care mă mulţumesc. Mi-e lene să trăiesc, să pun un picior în faţa celuilalt şi să mă simt bine când fac asta. Aş vrea să-mi vină toate la nas, pe o tavă de argint, iar eu să le aleg după cum am chef: asta da, asta nu, asta poate mâine sau poate niciodată.
Mă enervează când văd oameni entuziaşti pe stradă. Se entuziasmează în faţa unor căcaturi, habar nu au ce înseamnă să fii treaz, se sedează singuri cu lucruri trecătoare, nu bagă de seamă lucrurile importante. De-aia mă enervează, pentru că simt că nu am cu cine vorbi.
Telefonul meu sună în cele mai nepotrivite momente, mă sâcâie cu soneria lui egală, îndărătul căreia se află tot felul de oameni care vor ceva de la mine. Eu nu vreau nimic de la nimeni, nici măcar de la mine. Mi-am făcut plinul, acum doar plutesc, nepăsător, pe valurile lumii ăsteia, fără să "prind" în plasa mea decât peştii prea pierduţi de ei înşişi, pentru a-şi dori să scape din plasă. Îi ţin lângă mine până le iau tot aerul, mă face să mă simt bine chestia asta. Apoi îi arunc. Apă să fie, că peşti sunt destui!
Mi-e lene. Mi-e lene să simt că pe pielea mea se poate odihni o altă persoană, când odihna asta nu duce nicăieri. Oricum nu ne odihnim decât în prezenţa noastră, când suntem noi cu noi înşine, fără bruiaje. Nu cunosc vreo situaţie în care să fi fost altfel. Îmi amintesc ochii femeilor pe care le-am cunoscut şi-mi dau seama că-mi dau dreptate. Nici n-ar putea alfel, pentru că eu sunt cel care dispare, în ciuda rugăminţilor lor. Orice altceva e inacceptabil, a rămâne nu este o soluţie.
Unii ar spune că lenea mea e un handicap, că mă împiedică să trăiesc. Poate da, poate nu. Ce ştiu ei? Mă enervează când cineva îşi dă cu părerea despre viaţa mea, din moment ce e imposibil să te pui în locul persoanei despre care vorbeşti. N-ai detaliile care-ţi trebuie, doar îţi dai cu părerea... Aş mai avea de zis aici o grămadă, dar... mi-e lene."