lumânarea

Căutăm neclarităţile cu umbra lumânării. Suntem intoxicaţi cu noi înşine şi-n rest dormim, pe perne de împrumut, un somn din care nu se-aude decât tăcerea. Alina zice că scriu ca un om singur, apoi nuanţează, zicând că scriu ca un om "prea-plin". Dar ce mă locuieşte nu e o mulţumire, ci un gol. Poate de-aici ar trebui să înceapă redesenarea:).