micul prinț

O să o iau pe jos spre casă. O s-așez fiecare pas unul în fața celuilalt și-am să le număr. 139458 de pași până acasă, oare atât să fie? Mai mulți, mai puțini? Nu știu, dar voi afla. Simt amar în gură, e o senzație care nu dispare oricâtă miere aș mânca. Nici mersul nu mă ajută.

Mai ții minte cum călătorea Micul Prinț din planetă în planetă, în căutarea... a ce? Nu mai țin minte ce căuta, dar în mod sigur îi plăcea să se plimbe. M-am gândit la asta văzând cum trec minutele pe cadranul ceasului meu, cu pași mici, dar hotărâți. E cea mai înceată zi din ultima vreme. Acasă, în camera cu tavan boltit, umbra se ridică pe perete și-așteaptă să vin, să aprind lumina și ea să dispară. Pentru ultima oară.

Ce frumos ne jucăm noi de-a neîntâmplările, nu-i așa?