Nu știu ce să așez azi pe el. Zilele de vineri au început să semene din ce în ce mai mult a coșmar. În loc să mă bucur, plâng. În loc să văd vara din jur, mi-aduc aminte de nopțile de astă-iarnă când hoinăream prin oraș în ceața de la 4 dimineața, nevendindu-mi să cred că nu înghețam instantaneu. Toate-s cu curu-n sus!
16 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Uitandu-ma pe ultimele post-uri, incercam sa-mi dau seama care e scanteia pentru care-mi place sa-ti citesc blogul :) Mereu am o stare diferita, mai buna, dupa ce iti termin "raftuletele" :) si mi-am dat seama ca secretul e ca scrii ca un om singur :). Cateodata. In alte dati, ca un om intoxicat, prea-plin. Din cate te stiu, o sa scapi de sclavia pe care o cunoastem amandoua doar cand vei avea o alternativa. Dar nu-ti impune singura sa nu mai ai ochi pentru alternative."Totalitarismul" nu se mai poarta, ca sa zic asa. Privit din afara, pare ca incerci sa cresti o tumora cu lapte de la san, in speranta ca-i vei schimba structura si ca, in timp, poate se transforma intr-o alunita a la Marylin Monroe :) Deocamdata, tumora te slabeste psihic din ce in ce mai mult. Sau, repet, asta e ce se vede din afara.
Ce se intampla se cheama anularea vointei, stii? Cum se scapa de asta? Prin neprezentare. Or, mie de asta mi-e teama cel mai mult. De lipsa, de gol, de tacere. Care, dupa un timp, devin a doua natura. N-as putea sa spun de ce se mentine sclavia asta. Da, e foarte probabil sa fie de vina lipsa alternativei. Dar, daca e asa, inseamna ca sunt un om slab. Nu-mi place sa ma gandesc la mine in felul asta :).
Asa cum ma comport, uneori sunt strut, alteori sunt pescarus. Mi-ar placea ca strutul sa se duca-n Africa lui... :)
Trimiteți un comentariu