Într-un cer violet, violenţa cu care ne cerem drepturile - fie noapte sau zi, răsărit sau apus - ne conduce ca un stăpân plăcernic şi încăpăţânat.
Răsăritul acesta îl voi desena în singurătate. Nu ai nevoie să fii lângă mine ca să vezi ce fac, încotro mă mişc pentru a descoperi aceleaşi urme, pe aceleaşi poteci. Au trecut 13 ani şi au trecut fără să lase nici o urmă.
25 mai 2008
răsăritul (XIII)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu