voci intermitente

N-am mai încercat demult să ascult vocile oamenilor pe care le aud în fiecare dimineaţă în drum spre serviciu. Îmi pun căştile pe urechi şi străbat astfel însoţită kilometrul până la metrou. Cele 10 minute de muzică mă pregătesc pentru o zi petrecută-n linişte, doar cu gândurile mele pe-aproape. E şi ăsta un fel de a te (auto)educa.
Nu mă sperie nimic, nici măcar intermitenţa vocilor care vin dinăuntru spre în afară. Fiecare dintre noi are astfel de voci. Şi nu, nu suntem nebuni. Doar foarte singuri, uneori. Şi-atunci vocea gândurilor înlocuieşte prezenţele absente.