N-a mai fost scos de multă vreme "la lumină". Dimineaţa asta l-a surprins pe afară, hoinărind până la capătul timpului. Mi-era teamă să nu-l ude ploaia, să nu se mototolească, să nu-i fie rău din cauză că l-am dat. Colegii lui de raft - tricouri negre, albastre, portocalii ca şi el - mai au puţin până să observe că dispărut. În urma lui, soarele luminează numai un colţ al camerei, lăsând o singură rază tăcută, egală, puternică.
8 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu