tramvaiul 14

Există rute în Bucureşti pe care le parcurg arareori cu transportul în comun: de exemplu, ruta cu tramvaiul 14 de la Sf. Vineri la Dimitrov. Azi am observat lucruri mici pe care nici măcar nu le-aş vedea, dacă aş avea (alt)ceva de făcut. De pildă, adolescentul indian, care vorbeşte perfect româneşte, blocat în tramvai de un vatman plictisit şi care din cauza asta a întârziat deja 20 de minute la o întâlnire (se joacă nervos cu discheta neagră, la fel de neagră precum hainele lui, pe care o ţine în mână şi o transformă în praştie); doamna în cârje care se urcă la prima staţie şi ar vrea să stea cu faţa la sensul de mers, însă toate scaunele sunt ocupate; cuplul trecut de 60 de ani, cu flori în mână, care chicoteşte adolescentin privind oamenii de pe stradă; clădirile ascunse sub castanii înfloriţi, cu ferestrele luminate; amurgul cald, molcom, de vară, mirosind a tei şi a praf încins, dintr-un tramvai care goneşte nebun pe şinele vechi, fără nume.

Când aţi zâmbit ultima oară?