amintiri din practică

Cristi are un blog. Scrie rar şi scrie bine, când vrea. Azi a scris despre amintiri din practică şi nu numai şi m-a făcut să-mi aduc aminte că am şi eu aşa ceva :).
Mai jos, comentariul meu la postarea lui:

Practica jurnalistica in Constanta, in 1999? Confuzie, ipocrizie?

In 1998, in Bucuresti, practica la doua cotidiane si o revista culturala. Haos, superficialitate, curse contracronometru, "se poate si asa".
Ziua - redactie prafuita, intr-o cladire centrala care statea sa cada. Am fost lasata in grija "leului batran" care stia cum merg lucrurile. Politica. "Mergem si noi la o conferinta de presa la PeSeDeRe, nu trebuie sa notezi cuvant cu cuvant, oricum informatiile se taie".
Instantaneu de pe holul redactiei Ziua: Cristi Minculescu, la 10 dimineata, la bufetul ziarului, ciocnind o bere rece cu un coleg. De, era canicula. Cristi Minculescu scria pe atunci un editorial pe pagina de sport.
Ce-am retinut, din sederea la Ziua? E usor sa scrii stiri, daca stii unde si ce sa tai. Si te si publica. Fireste, fara bani :)
Curentul - redactie mare, cu dotari ultimul racnet, la Casa Scanteii. Ca student, te simteai un anonim. Am fost prezentati sefului de la Social care ne-a spus, la nici 5 minute dupa ce ne cunoscusem, care va fi "parcursul" nostru la Curentul, daca vom face fata "challenge-ului". Anume, cati bani vom castiga dupa sase luni de la angajare (!). Nu-mi aduc aminte sa fi mers in prea multe locuri, trimisa de ei. Ce-mi amintesc sunt Mac-urile de pe birourile angajatilor de la DTP (o noutate, atunci), strastrabunicele celor de azi, si impresia occidentala pe care mi-a lasat-o redactia cu sefi bine platiti, dar... absenti.
Dilema - in 1998, nu era inca "veche" sau "noua", ci doar Dilema. Redactia, pe Aleea Alexandru, se compunea dintr-o singura camera mare, cu o masa uriasa din abanos, in mijlocul incaperii. Masa avea 12 locuri, mai mereu ocupate. In spate era un oficiu unde stateau doi tehnoredactori care lucrau pe niste computere antice. Aici am ajuns datorita unei cunostinte care voia sa-mi arate o redactie "altfel". In buna masura, a avut dreptate. La Dilema am intalnit oameni care isi vedeau de treaba lor fara smecherii, fara ifose si fara sa incerce sa convinga pe nimeni de valoarea lor sau de vreun "viitor luminos". M-au lasat sa scriu ce am vrut, cand m-am simtit in stare. Nici o presiune. Doar presiunea timpului.
La final, am inteles: cotidianele erau o afacere, presupuneau oarecare competitie. Revista saptamanala era subventionata de stat, deci unii ar fi putut s-o considere un moft.
Cu toate acestea, astazi ziarul Ziua nu mai este ce-a fost odata, iar Curentul nici nu mai exista.

Concluziile ti le las tie :)

PS: intr-o zi am sa aflu cum il chema pe "sefuletul" de la Cultura :P
PPS: nu am vrut sa zic ca Minculescu era betiv, da?