30 aprilie 2007

bad news














A billion people died on the news tonight
But not so many cried at the terrible sight
Well momma said
It's just make believe
You can't believe everything you see
So baby close your eyes to the lullabies
On the news tonight

Who's the one to decide that it would be all right
To put the music behind the news tonight
Well momma said
You can't believe everything ya hear
The diagetic world is so unclear
So baby close your ears
On the news tonight
On the news tonight
The unobtrusive tones, on the news tonight

And momma said, mmmmmmm
Why don't the news casters cry when they read about people who die?
At least they could be decent enough to put just a tear in their eyes

Momma said
it's just make believe
You can't believe everything ya see
So baby close your eyes to the lullabies
On the news tonight

(Jack Johnson)

Nu i-am zis vestea. Nu am putut. Vestea proasta ca de acolo de unde a intrat nu se poate iesi. Oricat as incerca, nu pot sa-l alung din mine. Candva, demult, acest lucru m-ar fi bucurat, pentru ca as fi vazut in el o expresie a staruintei, mi-as fi dat o nota mareee. Dar nu-i asa. Nota e mica, merit un 2. Si nu pentru staruinta, ci pentru prostie. Vestile proaste circula cu viteza cu care-ti permiti sa-ti uiti drumul, sa-l adopti pe al altuia. Sau doar sa ti se para ca-l adopti. Habar n-am. E asa o invalmaseala in capul meu, ca as avea nevoie de o pauza. Doar ca pauza, ca si activitatea, nu vine cand vrei tu, ci cand vrea ea. Cand ti-e prea lehamite si esti prea obosit ca sa mai faci ceva. Orice. De obicei, cazi intr-o stare de prostratie vecina cu autismul. Nu auzi, nu mai simti nimic. Te uiti pe fereastra biroului la macaraua de vizavi si ti se pare ca e o dihanie cu suflet. Ca are ochi, ca te poate privi. Ti se par tot felul de lucruri si nici macar n-ai luat o gura de vin. Esti perfect treaz si e inutil.

Imi privesc mainile, imi aud disperarea pulsand incet-incet sub piele. E vocea sangelui, a incapatanatului sange care nu ma lasa sa continuu sinuciderea asta lenta, imi tot da chestii de facut. De pilda, sa ma trezesc din visarile care ma arunca pe-alaturea cu drumul. O sa am mult de suferit din cauza asta, mi s-a tot spus, imi spun si eu de cate ori apuc, dar tot degeaba. Pana nu te trezesti, dormi.

Pana una-alta, pauzim un pic...