pe dinafara

suntem de departe. daca ne-ar vedea cineva, probabil ar zambi.
asa se intampla cand ai de-a face cu imagini, mai degraba decat cu oameni reali.
distanta distorsioneaza, lipsa sunetului te asurzeste. da, ai citit bine. te face insensibil.

dar... de ce sa ne gandim la chestiile astea atat de mult?
de ce sa nu ne urcam in urmatorul autobuz/troleibuz/metrou?
pana la urma, oamenii pot fi considerati simple vechicule, nu?
cu ajutorul lor, ajungi undeva. si altii, cu ajutorul tau.

sau nu :)

ca o plasa pentru fluturi uriasa.
dar in ea, in loc sa te asfixiezi, iti recapeti suflul...

[joaca-te prin zapada nitel, ar spune acel prieten; te-ai inveseli...]