N-am mai fost bolnava de foarte multi ani. Am facut cateva operatii in prima copilarie, ocazie cu care mi-au ramas intiparite in minte mirosul de spital si atmosfera "usor SF" de acolo. Apoi, operatia de apendicita, la Spitalul de Urgenta, la inceputul anilor 2000. In rest, sanatoasa tun. Iata de ce noutatea bolii m-a luat prin surprindere, si-a fost ceva foarte neplacut. Mi-am dat seama cat de important e sa te poti baza pe cineva, in momentul in care-ti fuge pamantul de sub picioare si nu stii incotro. Ironia? Nu au fost aproape cei care imi doream sa fie, ci aceiasi dintotdeauna. De aceea nu am nici macar dreptul sa ma revolt. Sprijinul ti-e daruit, nu-l ceri de-acolo de unde nu poate veni... :)
17 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Sa fii sanatoasa draga mea; ti-am spus ca esti mai puternica decat crezi sau decat lasi sa se vada.
A trecut si asta, zambeste, e soare..
E foarte mult soare:) Ti-am mai zis, Tzusca, uneori ma revolt ca lucrurile nu stau asa cum vreau eu si uit sa apreciez ce-am aproape, neconditionat! O sa treaca si asta, nu-i asa?
Trimiteți un comentariu