joaca de-a viaţa

Nimeni din cei pe care-i ştia nu avea puterea lui de cumpărare. Ce cumpăra domnul Gray? Cumpăra roţi de învârtit visele. În diverse culori, în diverse forme – mai slabe, mai pline –, cu condiţia să poată fi învârtite, să funcţioneze. Se suia-n ele şi călătorea „până la prima”. Nu e de mirare că, fiind un plăcernic, era mai mereu falit. Îi plăcea, pur şi simplu, să călătorească. Îşi investea aproape toţi banii în asta. Îşi organiza zilele săptămânii pe culori, îşi alegea cu grijă câte-o roată şi o învârtea, după plac, până i se făcea rău. Nu domnului Gray, ci roţii i se făcea rău. Apoi trecea la următoarea.
De la o roată din asta era cât pe ce să-şi găsească sfârşitul. Ar fi murit zâmbind, e adevărat, dar ce pierdere! Dintr-o joacă de-a roata colorată, de-a viaţa. Norocul lui a fost că roata s-a oprit la timp şi-a putut coborî înainte de a se vedea aşa cum era: obosit, bătrân, urâţit de excese şi incapabil să spună cuiva un cuvânt bun dacă acesta nu se prindea într-una din spiţele roţii.